Mineralul Mangan (Mn) - Beneficii, Riscuri, Aplicații și Surse

Manganul este un mineral esențial, care nu se sintetizează în mod independent în organismul nostru.

Manganul este printre microelementele de bază cu o importanță enormă pentru o serie de funcții organice. O mare parte din mineral se conține în oase, articulații și cartilaje.

Manganul este important și pentru metabolismul substanțelor precum carbohidrații, proteinele, grăsimile și altele.

Cheie în Procesele Metabolice

El contribuie la schimbul de carbohidrați, aminoacizi și colesterol, în aceste reacții rolul esențial îl joacă enzimele, a căror activitate este stimulată de mangan.

Piruvat carboxilaza, enzima care include acest mineral în compoziția sa, și fosfoenolpiruvat carboxikinaza (PEPCK), enzimă activată de mangan, sunt de importanță primordială pentru gluconeogeneză – sinteza glucozei din substanțe inițiale non-carbohidratice.

Arginaza, o altă enzimă care conține mineralul mangan, este necesară ficatului pentru realizarea ciclului ureei – proces prin care se detoxifiază amoniacul format la metabolismul aminoacizilor.

În creier, enzima glutamină sintetază, a cărei funcție este susținută de mangan, transformă aminoacidul glutamat în glutamină. Glutamatul este un neuromediator și precursor al neurotransmițătorului inhibitor, acidul gama-aminobutiric (GABA).

Aportul Zilnic Recomandat (Mn)

Mangan - Antioxidant Puternic

Manganul este legat într-un mod specific de o enzimă importantă - superoxid dismutaza (SOD) sau cunoscută și ca Superoxid dismutaza cu mangan (MnSOD), care este o enzimă antioxidantă principală în mitocondrii. Această enzimă este adesea numită "superenzimă" și se produce în mod natural în corpul nostru.

Se poate spune că este unul dintre cei mai importanți antioxidanți din organismul nostru. Această enzimă se ocupă de neutralizarea acțiunii radicalilor liberi.

Rolul superoxid dismutazei este exact să se lege de radicalii liberi și să neutralizeze acțiunea pe care aceștia o exercită asupra celulelor sănătoase.

Datorită manganului disponibil în organism, care de obicei se depozitează în rinichi, pancreas sau ficat, munca enzimei (SOD) este facilitată de multe ori.

Manganul - Esențial pentru Metabolism

Manganul este un mineral care ajută cu succes la activarea mai multor enzime importante. În acest fel susține considerabil metabolismul și participă la alte procese chimice diverse din organism.

Există studii care dovedesc legătura acestui mineral cu procesele de digestie și în special asimilarea substanțelor valoroase precum proteinele, carbohidrații și aminoacizii.

Manganul ajută corpul să absoarbă corect o serie de elemente, inclusiv tiamina, colina și vitaminele C și E.

Funcționarea ficatului reprezintă peste 400 de funcții vitale precum schimbul de substanțe, digestiva, excretorie, termoreglare, hemolitică, detoxifiantă și altele.

Ficatul este în principal responsabil pentru purificarea toxinelor din corp, producția enzimelor digestive, colesterolului, metabolismului, filtrării sângelui și altele. Manganul susține funcționarea corectă a ficatului.

Manganul - Vindecarea Rănilor

Vindecarea rănilor necesită o producție crescută de colagen. Manganul este necesar pentru producția unui aminoacid important ─ (L-prolina), care este de importanță esențială pentru formarea colagenului și vindecarea rănilor.

Acțiunea pe care o posedă manganul în acest sens poate fi în special benefică în combinație cu un alt mineral important - zincul (NCBI).

Zincul are proprietatea de a ajuta la tratarea rănilor grave și superficiale din arsuri, iritații ale pielii și leziuni. Motivul principal este că zincul susține producția de colagen. Colagenul este proteina principală din țesutul conjunctiv și cea mai abundentă proteină din corpul nostru, întrucât se găsește în oasele, mușchii, tendoanele, ligamentele, pielea și cartilajele noastre.

El este principala componentă a țesuturilor conjunctive care construiesc tendoanele, ligamentele, pielea etc.

Simptome Deficit de Mangan

• Densitate osoasă scăzută
• Creștere naturală mai lentă sau perturbată (la copii)
• Probleme reproductive
• Tulburări hormonale
• Toleranță glucozică perturbată
• Tulburări la metabolizarea substanțelor importante și altele.

Mangan - Surse Alimentare

Manganul este considerat o substanță nutritivă de bază. Sursele sale sunt în principal semințele și alimentele integrale.

• Leguminoasele - mazăre, linte, fasole, soia, orez
• Pâine integrală și produse integrale
• Nuci macadamia și de pin, semințe de in, semințe de floarea-soarelui și de dovleac
• Paste alimentare, spelta
• Fructe de pădure
• Legume cu frunze verzi.

Efecte Adverse ale Manganului

• Toxicitate
• Supradozaj în cazul genelor ereditare
• Complicații prin inhalare
• Neurotoxicitate

Tulburări ereditare cauzate de supradozaj Mutațiile în gena care codifică transportorul de mangan în ficat și creier cauzează sindromul de supraîncărcare cu mineralul.

Astfel de mutații duc la acumularea mineralului în anumite zone ale corpului, cauzând hipermanganezemie și disfuncție hepatică la vârstă timpurie. În astfel de cazuri se recomandă tratament cu terapie chelatoare.

Complicații prin Inhalare

Expunerea excesivă la mangan în aer poate duce la o serie de complicații neurologice și reprezintă un risc pentru sănătatea indivizilor.

Za razlika de manganul administrat oral, cel inhalat ajunge direct în creier, înainte de a fi procesat metabolic în ficat.

Semnele de otrăvire se dezvoltă de obicei treptat pe parcursul lunilor sau anilor. În manifestarea sa cea mai severă poate provoca tulburări neurologice permanente cu simptome care seamănă cu cele din boala Parkinson, inclusiv tremor involuntar, mers dificil și contracții musculare faciale.

Aceste simptome, adesea numite Manganism, sunt uneori precedate de modificări psihice, cum ar fi iritabilitatea crescută, ostilitatea și chiar halucinații vizuale sau auditive. În plus, inhalarea de mangan poate provoca o reacție inflamatorie în căile respiratorii, cu semne clinice care includ tuse, proces inflamator acut al bronhiilor și funcție pulmonară diminuată.

Neurotoxicitate

Neurotoxicitatea indusă de mangan a fost înregistrată la indivizi supuși nutriției parenterale (alimentare intravenoasă), atât din cauza conținutului crescut de mangan din soluția de perfuzie, cât și ca contaminant accidental.

Nou-născuții prezintă sensibilitate crescută. Sugarii care primesc alimentare intravenoasă pot fi expuși la niveluri de mangan de aproximativ o sută de ori mai mari decât cei hrăniți cu lapte matern.